Sep 22

Prima mea poveste, de ascultat seara la somnic

Mai jos va las un filmulet cu prima mea poveste pentru copii, “Un hobby cu totul si cu totul special”, citita chiar de mine. Este video, puteti vedea si ilustratiile cartii, dar cred ca se poate folosi foarte bine doar pentru partea audio, de ascultat povestea. Puteti sa le puneti acest filmulet copiilor dvs, puteti sa dati play inainte de somnic! 🙂

Este o poveste frumoasa, asa cum v-ati dat deja seama din titlu este o poveste despre pasiuni, cu o gasca de prieteni prin intermediul carora invatam si lectii pretioase despre viata, cum ar fi, de exemplu, despre prietenie, despre modele de urmat si despre increderea in fortele proprii.

Sper sa va placa aceasta poveste! Spor la ascultat! 🙂

Sep 16

Ora de povesti la Biblioteca Ion Creanga

La sfarsit de august am avut placerea sa fiu invitata sa sustin evenimentul Ora de povesti din cadrul Bibliotecii Ion Creanga, unde am citit povestea mea, “Salata magica de fructe”, ce face parte din colectia Codul Copiilor de Succes.

Atelierul de povesti a fost unul cu adevarat magic, pentru ca in public aveam copii de 2, 3 si 4 ani, insotiti de mamici devotate, care cauta asiduu activitati frumoase si educative pentru puii lor. Iar acum activitatea frumoasa si educativa era lectura povestii mele! Copiii? Cum sa va spun? De pus pe rana! Atat de dulci si delicati, atat de cuminti si atenti la poveste, incat nu-mi venea sa cred! Dar cel mai surprinsa, placut surprinsa, evident, am fost cand un baietel de 3 ani m-a intrebat ceva din poveste! Era atat de atent, incat imi sorbea fiecare cuvant pe care il rosteam si cand am spus ceva ce el a parut sa nu inteleaga, m-a intrebat direct ce il preocupa. Am fost cu adevarat cucerita de interventia lui, de atentia lui, de puterea de concentrare asupra textului citit de mine, iar dialogul cu el a fost unul absolut fabulos, delicios si savuros, intocmai cu titlul si subiectul povestii! Voi pune mai jos un filmulet in care puteti descoperi dialogul dulce cu piciul de numai 3 anisori.

De asemenea, pentru mine acest event a fost cu atat mai special cu cat in public, pe langa strumfii anuntati mai sus, erau si fetitele mele mici, Aylin si Ivy. Pe Aylin, care este mai mare, am rugat-o sa faca si cateva poze si filmulete, care sunt foarte frumoase, pentru ca ea are un ochi estetic foarte dezvoltat. Dar cel mai frumos a fost sa descopar pe unul sau doua dintre filmulete cum susoteau fetitele mele, care, culmea, vorbeau pe marginea povestii. Ivy o intreba pe Aylin diverse si Aylin, draguta si cu rabdare, ii raspundea, cu voce soptita, cat sa nu deranjeze, dar microfonul fin al telefonului a prins discutia, iar susoteala aceasta a lor dulce imi umple sufletul de bucurie!! Susoteala lor discreta la evenimentul meu cu povesti pentru copii o simt ca pe o declaratie de dragoste si ma bucur enorm ca au vrut sa vina cu mine aici, la acest atelier de povesti, care a fost cu totul special!

Cadrul bibliotecii era superb, multe carti in jurul nostru, atmosfera relaxata, copiii atenti, dar relaxati in acelasi timp, dragalaseniile lor de pici atat de mici (de genul o fetita si-a scapat sticla de apa de podea, unde a si facut un mic splash, dar mamica a sters imediat) si apoi discutiile de final cu copiii si mamicile, toate au avut un farmec aparte. Stiti ceva, de asemenea, wow? La 3 ani, dupa ce am terminat de citit prima poveste, m-au solicitat sa o citim si pe a doua! Unii voiau, altii nu mai voiau si atunci am supus la vot si impreuna cu mamicile am decis ca a doua carte sa ramana pentru o intalnire viitoare, pentru a nu se plictisi strumfii care deja nu mai aveau rabdare.

Dupa ce am terminat de citit povestea, dupa dialogul meu cu copiii, in care fiecare ne-a spus ce fructe preferate are, a urmat un dialog lung cu mamicile, asa frumos stateam noi la povesti, incat nu ne mai venea sa plecam de acolo. Am discutat despre cum am inceput sa scriu povesti pentru copii, despre personajele povestii, care personaje au fost inspirate de fetitele mele, le-am prezentat mamicilor structura cartilor, cu partile speciale ale cartilor: Strada Parintilor, Vocabular si Intrebari si cate si mai cate.

La un moment dat copiii au inceput sa deseneze, ceea ce a fost minunat, pentru ca noi, mamicile, am mai stat de vorba si chiar ne-am conectat foarte frumos, inclusiv cu Insta, cum se poarta acum 🙂

A fost cu adevarat un eveniment deosebit, unde m-am incarcat cu energie pozitiva atat de la copii si mamici, cat si de la locul special unde ne aflam, un loc de poveste, intesat cu atatea povesti de la atatia autori celebrii, din vremuri de demult, dar si din vremuri de acum. M-am bucurat tare mult ca si cartile mele se vor regasi acolo, voi figura printre scriitorii contemporani si copii din toate colturile Bucurestiului (si nu numai) vor putea rasfoi, citi si imprumuta pentru acasa cartile mele! O mare bucurie si o mare realizare pentru un scriitor din aceste timpuri moderne!

Aug 1

Cand trece timpul…

Copiii cresc atat de repede si parca cel mai bine si cel mai evident mod de a vedea acest lucreu este in fotografii. Acum erau mici si parca, un stranut mai tarziu, au crescut si sunt asa de mari… 15 ani, 11 ani si 5 ani, parca au trecut intr-o secunda… Ador bebelusii, de mica, de cand ma stiu, de pe la 7-8-9 ani aveam grija de toti bebelusii, copiii mici din fata blocului (si bunicii ziceau mersi, respirau si ei putin), ii plimbam cu caruciorul, ma jucam cu ei in parc, ii amuzam in fel si chip si imi placea atat de tare sa ii tin in brate. Cu printesele mele m-am bucurat din plin de etapa lor de bebeluseala, cu fiecare am petrecut maxim de timp ce se putea petrece cu bebe, daaaarrr …. parca mi-e dor iar de ele bebeluse 🙂 Ivy este cea mai mica dintre ele si ma bucur ca inca sta in brate, la pupat, la jucat (si celelalte stau, cu masura varstei specifice 🙂 ), dar mi-e dor de Ivy bebelina! Doamne, ce dulci sunt toate! Uneori nu ma satur sa ma uit la pozele lor, fie de cand sunt bebeline, fie de acum, cand sunt adevarate domnisoare.

Acum ma scuzati un pic, ma duc sa imi iau un servetel…

Jul 11

~Atelier de povesti la Scoala de Vara

Ieri am fost in vizita de lucru cu cartile mele de povesti la niste copii minunati. Toata actiunea s-a intamplat la un afterschool din Bucuresti, care a decis ca o intalnire autor – copii este absolut minunata si se incadreaza perfect in programul lor de Scoala de Vara.

Am citit prima mea poveste din colectia Codul Copiilor de Succes, si anume, “Un hobby cu totul si cu totul special”, iar copiii au fost atenti si receptivi la personaje si la desfasurarea povestii. Copiii din public erau deja mari, fata de alte intalniri de-ale mele cu copii de gradi 🙂 ,cea mai mare domnisoara urma sa treaca in clasa a V-a, dar majoritatea copiilor erau copii de clasele primare. Astfel ca discutia pe care am avut-o cu copiii, dupa lectura povestii, a fost cu adevarat delicioasa! Copiii si-au spus, pe rand, ce hobby-uri au, ce pasiuni au, iar gama lor a fost foarte variata: de la a bucatari dulciuri cu bunica, pana la dans, gimnastica, sah, fotbal, jocuri pe consola, ski, karate si multe altele. Multe pasiuni de-ale copiilor erau impartasite de mai multi dintre ei, ba chiar erau colegi la diferite cluburi de activitati. Cert este ca erau niste hobby-uri foarte frumoase, foarte active, sportive, intelectuale, ce sa mai, copii foarte talentati! Ba chiar, domnisoara de clasa a V-a a spus ca este foarte creativa, ca ii place sa citeasca foarte mult si chiar inainte de a incepe atelierul, a venit la mine sa ma salute, sa ma intrebe daca eu sunt autoarea cu care urmau sa se intalneasca si am stat la povesti. Imi spunea ca si ei ii place sa scrie, asa ca am indemnat-o sa continue cu scrisul, ba chiar la sfarsit, i-am spus ca data viitoare cand ne vom mai vedea sunt convinsa ca va putea sa imi inmaneze o poveste scrisa chiar de ea!

Acesta este darul de a te intalni cu cineva care face ceva anume, ceva specific. In cazul de fata eu eram vocea expertului, iar pentru copii conteaza enorm puterea exemplului. Astfel ca cine stie, poate ca peste niste ani domnisoara in cauza chiar va ajunge o mare scriitoare si poate ca si eu, intr-o masura mai mare sau mai mica, am contribuit la aceasta directie, printr-o simpla intalnire autor-copii. Aceste intalniri nasc idei, nasc discutii, nasc aspiratii, copiii din ziua de astazi sunt foarte prezenti si au niste abilitati fantastice!

Dupa poveste si discutii au urmat autografele. Ce distractie a fost pe noi la autografe! De ce oare? Pentru ca toti copiii erau incantati de intrebarea mea: “cu ce culoare vrei sa iti scriu pe carte?” si aveam langa mine un set mare de pixuri cu gel cu …sclipici! Chiar si baietii au fost incantati de aceasta idee, multi dintre ei au ales un verde fosforescent, glumeam cu ei ca parca-i Halloween 🙂 Si de la aceasta intrebare, care spargea oricea posibila emotie ca stau de vorba cu mine, marea autoare 🙂 , se nasteau discutii spontane, dragalase si multe poze in care noi eram cu zambetul pana la urechi.

A fost o inatalnire tare placuta. Vorbeam cu doamna de la after ca poate vom repeta experienta si in toamna, odata ce incepe anul scolar, atat la after, cat si la scoala unde doamna cu care am stabilit atelierul este invatatoare. Iar pentru astfel de intalniri cu copiii, cu cartile de povesti, oricand raspund cu mare drag “Prezent!”. Sunt intalniri care incarca suflete, atat pentru copii, sper eu, cat, mai ales, pentru mine!

Jul 3

S-au afisat notele de la Evaluarea Nationala, ce urmeaza?

Astazi s-au afisat notele de la Evaluarea Nationala. Cu alte cuvinte, zarurile au fost aruncate, dar jocurile nu sunt inca facute. Situatia nu este finalizata 100%, deoarece vor urma contestatiile, adica notele inca pot jongla un pic, fie ca acestea vor creste sau vor scadea.

Dar sunt convinsa ca majoritatea copiilor si parintilor deja isi fac planul de bataie, si anume ce licee targheteaza, care va fi lista de preferinte, in functie de nota obtinuta de copil si de ultimele medii de admitere de anul trecut. Acum urmeaza cu adevarat lista de strategie! Adica din nota obtinuta, fie ca este una mare si va bateti pe liceele de top, fie ca este una nu foarte grozava si va bateti pe un liceu mediu, trebuie sa securizati cea mai buna optiune din toate cate exista. Chiar si la o nota mica si foarte mica exista solutii, asa ca nu disperati. Citeam pe grupurile de parinti “vai de mine, copilul meu a obtinut nota 4 la examene, ce fac, mai este vreo sansa pentru copilul meu pe la vreun liceu??” Raspunsul este da, copilul poate intra cu brio la un liceu decent, un liceu tehnologic sau tehnic, la o sectiune cu profil industrial, cu siguranta ca nu cea mai stralucita varianta, dar copilul intra la liceu si asta este cel mai important. Si daca nota de admitere mica a fost doar o intamplare nefericita si copilul chiar isi da interesul si invata, oricand se poate transfera la o clasa mai buna, la un profil teoretic, chiar in liceul tehnic, tehnologic, deoarece acum multe dintre aceste licee tehnologice au si clase mai elitiste, clase cu profil teoretic, cum se gasesc la toate liceele bune din oras.

Asa ca mare atentie cum “va jucati sansa”! Trebuie sa studiati cu atentie toate liceele la care copilul dvs s-ar incadra ca medie si sa va intocmiti lista de coduri de licee in ordinea preferintelor. Discutati cu copilul, vedeti care sunt optiunile, de clase, de profil, de liceu si in functie de nota obtinuta, intocmiti o lista de preferinte. Sfatul meu este sa completati toate codurile dorite in fisa de inscriere pentru repartitia compterizata pe care o aveti in brosura cu licee pe care ati primit-o de la scoala. Asa va familiarizati cu ce veti face cand veti merge la scoala sa completati fisa oficiala de repartitie computerizata. Astfel va faceti lista completa si vedeti cate coduri aveti inscrise. Este recomandat sa aveti un minim de 50-70 de coduri, noi am avut 111 coduri coduri pe fisa de repartie computerizata 🙂 Si am intrat la optiunea nr 2. Dar better safe than sorry, right? 🙂

Astfel ca inca o data va spun ca este foarte important cum va organizati! Cum ii ajutati pe copii, cum ii sfatuiti si ii ghidati in aceasta prima mare incercare din viata lor academica. Vor urma multe alte examene in viata lor de scolari, poate ca au avut deja examene importante pana in clasa a VIII-a (unii copii dau examen si pentru a intra in clasa 0!), important este sa faca fata cu brio acestui pas si sa intre la cel mai bun liceu disponibil pentru nota obtinuta. Au foset cazuri de media 8 la examenele de Evaluare Nationala, cu cateva coduri inscrise pe fisa de repartitie computerizata, pentru ca parintii erau siguri ca vor intra la liceul X si pentru ca nu si-au facut temele cum trebuie si pentru ca nu au completat fisa de inscriere cu foarte mare rigurozitate, copilul a ramas nerepartizat… Si cu nota 8 sa nu poti sa intri la un liceu bun este foarte trist! Si asta nu denota decat management prost din partea parintilor a situatiei concrete, si anume a modului cum au completat fisa de inscriere pentru etapa de repartitie computerizata.

Deci toate ca toate, nota ca nota, contestatia ca, ma scuzati, contestatia 🙂 , dar modul in care completati fisa de inscriere pentru etapa de repartitie computerizata este cheia! Cheia succesului copilului dvs! Asa ca mare atentie, inspiratie si succes!

Anul trecut eram si noi in mari emotii, stiu cum este… Numai parinte sa nu fi in aceste conditii! 🙂 Dar la noi, cu o nota nu foarte mare, cu 7,20, am intrat fix unde si-a dorit, la un liceu teoretic, de prestigiu din Bucuresti, unde a beneficiat si de bursa de rezilienta pe tot parcursul anului scolar, iar acum Sara a terminat cu media 9.21 si a obtinut prima mentiune din clasa. Iar noi, ca parinti, super mandrii de ea si bucurosi de reusita ei.

Daca vreti sa aflati cum a fost experienta noastra, cum am reusit cu aceasta nota, cu care in mod normal se incadra la un liceu tehnologic, sa intram, de fapt, la un liceu teoretic bine cotat din Bucuresti (si liceul ei preferat, la care a vrut sa intre), mai jos sa las un link, unde regasiti toate informatiile.

Îl găsiți aici:
https://evaluare-nationala.codulcopiilordesucces.ro/evaluareanationala/curs

Veti vedea in aceste filmulete cum ne-am organizat noi, care a fost lista noastra de licee, cum am completat fisa de inscriere pentru etapa de repartitie computerizata, precum si mici recomandari de licee si mai multe info despre liceul Sarei, Liceul Teoretic Dante Alighieri din Bucuresti.

Mult, mult succes!

Jul 2

Impresii despre New York

Later edit: articol scris la prima noastra vizita in New York, in 2023.

Vremea in New York e tare ciudata. Acum cateva zile era toamna, cu 16 grade dimineata si vreo 19 spre pranz. Ieri dimineata ne-a prins o ploaie aproape torrentiala, apoi soare si pe seara iar ploaie, vant puternic si ceata, de credeam ca vine direct iarna! Azi a fost extrem de cald, dar se anunța iar ploaie.

Luna trecuta a fost pride mounth. Multe magazine, cafenele, restaurante afișează aceasta incluziune prin culorile arborate la intrare, cu baloane sau in diferite forme. Ai zice ca la nivel de cafenea e simplu sa celebrate pride mounth, dar am fost surprinsă sa văd f multe clădiri impresionante, adevărați skyscrapers, luminate in exact aceleasi culori. La urma urmei este de apreciat aceasta deschidere, dacă nu aici, in America, atunci unde?? Am vazut f multe persoane din aceasta categorie, f libere și f happy, dar și… f bete!! Adik ma gândesc ca indiferent de gender și apartenența, oricât de mult alegi sa te exprimi și sa te expui, cred ca tot mai bine îți sade dacă o faci intr-o maniera decenta. (Anyway it’s quite a show to just watch them, they are very colourful, cute, strange and sometimes really drunk!)

Dacă tot vii in New York, cel mai bine e sa stai in Times Square, unde e buzzul cel mai mare. Hoteluri sunt peste tot, pe toate străzile din zona.

New Yorkul este superb! Ce clădiri, ce arhitectura! Le-am admirat și studiat din doubledecker și nu ai cum sa nu fi impresionat! Ce detalii frumoase la multe dintre clădiri! Mi-a plăcut ca in audioghid sunt mentionate multe clădiri apărute in filme și seriale celebre. Cel mai mult mi-a plăcut o clădire in stil gotic, cu niște detalii chiar de poveste, care apare in filmul Enchanted, unde se potrivește de minune cu spiritul de basm al filmului. Bineînțeles ca nu putea sa lipsească ceva related de Sex&the city, witch i loved, si anume Biblioteca din NY, care apare in film si cred ca vizualizez si secventa exact!

Desi romanii sunt peste tot, in New York am auzit doar o singura data vorbindu-se romaneste, o familie cu copii, in fata la magazinul Disney, suparati, ca si noi, ca magazinul era inchis fara nicio explicatie si tocmai in weekend, cand ai zice ca vand cel mai mult.

De cand am venit aici am fost si turistii clasici si total atipici de ai zice ca stam aici. Clasic: nu puteam sa ratam un tur de seightseeing cu dobledecker. Am facut turul de zi, de 24h si practic ne-am plimbat 2 zile in acest cont, si turul de noapte, one time only, pt ca in New York tb sa te plimbi si pe zi sa-i admiri frumusetile, dar tb sa te plimbi si noaptea sa te bucuri de toate blingurile si de city lights. Atipici: cred ca in a doua zi de NY noi am fost la patinoar pt ca Sara, pasionata, nu putea sa rateze oportunitatea de a patina in NY. Apoi in alta zi am fost la Nasdaq, unde sotul a avut un interviu, iar noi, toata gasca, am fost si noi motz acolo! F frumos acolo in studio, impresionanta experienta overall.

In NY e greu cu 3 copii. In hotel, dc stam prea mult, se plictisesc, o iau razna, afara, dc mergem prea mult, prea multe chestii de vazut, de facut obosesc, incep cu ma dor picioarele, vreau in brate, mai stam mult?!, vreau la hotel!! Deci nu e treaba usoara, dar este si f frumos si rewarding cand le vezi ca se joaca impreuna, fac bonding si de fapt experimentam impreuna NY.

Ca o familie cu multi copii, evident ca nu puteam rata magazinele destinate copiilor, si anume Disney si M&Ms, de unde am cumparat corrspunzator, din ambele of course! La Disney multe hăinuțe nu tocmai frumoase sau calitative! Produse cu niște desene de care nu am auzit pana acum și totuși, cu 3 copii cred ca sunt destul de la curent cu tot ce mișcă in domeniu. Și peste tot plusuri, figurine cu … Stitch! Adik dintre toate desenele (frumoase), tocmai pe Stitch s-au gandit sa-l facă vedeta?? Si după atâția ani, având in vedere ca e un desen mai vechi, Sara imediat reproșându-mi: mai ții minte când nu ma lăsai sa ma uit la Lilo & Stitch ca ziceai ca-s prea violente?? A, și sa nu uit sa Menționez ca pana și aici puteai găsi o versiune de Mickey in varianta pride!!

Ne-am plimbat f mult pe jos, cât nu ne-am mai plimbat de mult in Buc. Practic peste tot pe unde ne-am dus am fost pe jos: la muzee, in parc, la patinoar. Am luat taxi fortati de ploaie sau la un drum la care am mers atat de mult, incat si drumul inapoi pe jos parea deja chinuitor. Si cu doubledecker. Cu metroul n-am mers pana acum, desi fetele vor sa vada cum e. Sunt unele statii atat de mici (intrarea) incat zici ca e o intrare intr-o pivnita de casa veche.

Laptele (formula), in farmacie sau in supermarket este tinut sub cheie!! De ce?? Pt ca se fura! Deci Romania 1-0. 

Persoanele care lucreaza in service jobs iti cer de la obraz tips! Sunt la fel de enervanti ca egiptenii, care te agaseaza de cum te vad, dar macar pe aceia sa-i intelegi ca sunt saraci si foarte saraci. Dar in NY?? In Ro n-ai sa vezi vreun chelnar sa-ti ceara bacsis de la obraz! Deci Romania 2-0. Nu ca tinem scor 🙂

Daca te duci 5-7 strazi mai sus sau mai jos de buza lui Times Square, dai peste zone cu magazine inchise, cu graffiti, cu atm unde nu ai vrea vreodata sa-ti bagi vreun card. Sunt multe zone unde vezi homeless people, care de fapt rasar si in buricul lui Times Square mai spre miezul noptii. Clar nu toti cainii sunt cu covrigi in coada aici!

Fara sa vrem am fost si martori la violenta in trafic. La un stop un el se claxona nervos cu doua ele, si-au aruncat vorbe pe fereastra, apoi s-au dat jos sa verbalizeze si mai bine si … s-au luat la bataie. El a dat in ambele femei, cu o rautate si o violenta de neinteles… De pe margine alti barbati strigau: dude, that’s a woman…n-a contat… toti cei implicati erau de culoare, nu stiu daca are vreo importanta, pur si simplu ca o constatare. Un singur alt barbat a intervenit, s-a dat jos din masina, dar fapta era deja consumata… Atacatorul a plecat apoi miseleste, s-a urcat in masina si a plecat in viteza. Noi perplecsi…

Evident ca am vazut Statuia Libertatii! A fost chiar prima atractie la care am ajuns, asa s-au potrivit lucrurile. Impresionanta, desigur! Ar fi fost și mai frumos sa pășim pe lângă ea, pe insula ei, dar am înțeles ca pt asta îți tb o programare făcută cu 6 luni in avans… So, never mind, maybe next time! 

In Central Park de cum am pășit Sara a vazut șobolani… Apoi i-am vazut și noi toți… Sunt peste tot… Bebe a învățat un cuvânt nou: șobolani (nu știu dc asta e de ras sau de plâns…intr-un oraș de asemenea calibru nu știu cum nu eradicheaza aceasta pb). Noroc ca imediat au apărut și veverițele! Era ca un battle, mai un șobolan, mai o veverița! Altfel in parc f frumos, îmi place peisajul cu multe pietre de zici ca ești la munte. Cel mai frumos a fost ca am vazut licurici pt prima data, toți! Fetele extaziate, noi la fel! Era feeric sa ii urmărești, sa vezi cum răsar luminițele pe ici, pe colo, prin poienițe! Clar, asta a fost un magic moment!

Jun 27

Festivitati si serbari de sfarsit de an scolar

Cand ai trei copii in panoplie programul de sfarsit de an scolar este mereu aglomerat. Anul acesta am bifat o festivitate de premiere cu Sara, la sfarsit de clasa a IX-a, un graduation day cu Aylin, care a terminat clasele primare si se indreapta catre gimnaziu si o serbare la gradinita cu Ivy. Totul a fost foarte frumos, dar nu au lipsit si momentele mai tensionate…

Sa le luam in ordinea desfasurarii lor, cronologic. Prima activitate a fost la Aylin. Terminau clasa a IV-a, ai fi zis ca vor avea vreun banchet, ceva organanizat, dar nu, s-a mers pe varianta mai low profile, au facut party in clasa, cu tort, pizza, suc si crantanele, au primit cadouri personalizate: set de badminton, pix inscriptionat cu numele liceului si anii de promotie si un album foto. S-a ales aceasta varianta pentru ca apoi majoritatea clasei mergea in tabara si practic “baieramul” lor a fost acolo, doar copiii cu dl invatator, fara parinti pe capul lor. Dupa petrecerea din clasa, cu totii, parinti, copii, profesor, am mers in parcul de langa scoala, la o terasa, la o vorba si la o joaca. Desi mie mi-ar fi placut si varianta formala, cu banchet, pe langa tabara, pana la urma a fost frumos, copiii s-au jucat, fiecare si-a luat ceva bun de mancat sau de baut, parintii au mai stat de vorba, a fost o iesire frumoasa, cu un vibe pozitiv, copiii au fost incantati de aceasta formula.

Apoi a urmat serbarea lui Ivy, care termina grupa mijlocie. Serbare care a fost un fiasco total… De cum ne-am dat jos din masina am simtit-o pe Ivy ca bate in retragere, a intrat deja tematoare in gradinita, cum le-a vazut pe doamnele educatoare a inceput sa se ascunda dupa mine, ca ea vrea sa stea cu mine… Am urcat cu ea spre clasa, unde erau copiii, ea tot ascunsa dupa mine. Am incercat toti s-o incurajam: eu, care ii intelegeam perfect emotiile, ba chiar i-am spus ca si eu am mereu multe emotii cand trebuie sa fac ceva in public, dar este ok, va trece peste, apoi dna educatoare, apoi copiii, colegii ei care au venit sa o imbratiseze. Intre timp a venit sotul si a preluat misiunea de a o scoate din aceasta stare si speram sa faca minuni, dar din pacate, a fost timpul prea limitat, pentru ca serbarea incepea in scurt timp. Eu intre timp coborasem la sala de festivitati si ii asteptam in primul rand. Il auzeam pe sotul meu care era langa Ivy, deci si el prezent pe scena 🙂 A inceput serbarea, Ivy se vedea ca este in disconfort total, s-a asezat o secunda pe scaunel, alaturi de copii, apoi s-a ridicat si s-a dus langa tati, pe margine. Si asta a fost aproape toata serbarea de la gradinita… Tati a incercat s-o incurajeze, de pe scena, eu din primul rand la fel, ii spuneam zambitoare, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, sa vina sa cante si ea cu copiii, Ivy nimic. Dupa primele cantecele m-am mutat mai in spate, doar-doar sa ii ofer spatiu domnisoarei, sa vina ea in fata si sa participe la serbare. Nicio schimbare. Cand a fost vremea sa spuna si ea cele 3 randuri de poezioara, le-a spus, e drept ca macar atata lucru, le-a spus si nu a refuzat complet si ii simteam emotiile imense din voce, vocea ii tremura, mai sa dea sa planga… Eu simteam cum ma scurg si eu de pe scaun si mi-era ciuda ca in loc sa fie ceva fun pentru Ivy, aceasta serbare era de fapt un mare chin. Mai era un baietel care nu a participat la serbare, nu a cantat, dansat deloc, nu si-a spus nici macar cele 3 replici pe care le-a avut fiecare copil in parte, dar glumeam cu mama lui ca macar al ei copil este pe scena, pe scaunel, nu in colt, ca Ivy. Noroc ca serbarea nu a tinut mult! Nu a fost o surpriza, chiar ma asteptam si ma bucuram ca acest chin nu o sa dureze prea mult. Suntem la copilul nr 3 de serbari de gradinita, deci suntem rodati, am vazut tot ce se putea vedea in materie de serbari, iar aici, la gradinita lui Ivy, desi gradinita este minunata, serbarile se fac pe repede inainte. Stiu ca la un moment dat, dupa o astfel de serbare ramasesem cu intrebarea in minte: “Gata?? S-a terminat serbarea?? Deja????” Pe principiul ca parca nici n-a inceput bine serbarea, ca s-a si terminat….:-) Dar acum, cand pentru Ivy si pentru noi serbarea era un chin, a fost perfect ca tinea 5 cantecele, gen, si gata serbarea. Sincer abia asteptam sa se termine si sa plecam de acolo. Abia asteptam sa plec, sa ajung acasa si sa pot sa incep sa plang… Cand a zis fotograful sa meregm toti la poza, noi voiam sa plecam, imi trebuiau poze in acel moment de m-as fi scurs pe jos?? Eram efectiv iesiti pe usa, cand m-am gandit, totusi, sa o intreb pe Ivy daca vrea sa faca poza cu colegii si surprinzator a zis ca da… Asa ca ne-am intors din usa si ne-am dus sa facem poze. Apoi am plecat invartindu-ma de la magica serbare… Eram atat de obosita dupa acest fiasco de serbare, ma incarca atat de mult aceste momente grele, incat nu-mi doream decat sa ajung acasa, sa ma arunc in pat si sa plang, dorm, ca sa uit de trauma de mai devreme. Dar dupa ce am plecat de la gradi, sotul a spus, culmea, hai sa oprim sa mancam ceva. A fost atat de neasteptat pentru mine, in momentul ala greu, incat pana la urma am iesit din stare, ba chiar glumeam si ziceam da, hai sa serbam marele succes de la serbare :-))

Si deci pana la urma am trecut cu bine si de aceasta serbare. Acasa vorbeam cu Ivy si o intrebam ce s-a intamplat, de ce nu a vrut sa cante, pentru ca ea imi canta mereu cantecelele de la gradi si mi-a spus ca da, ea le stie pe toate foarte bine, dar ca ei ii place cand sunt in clasa, nu cu parintii… Deci cum banuiam de la inceput, emotiile au coplesit-o, teama de a performa este una foarte mare si la adulti… Dar sa speram ca aceste emotii vor ramane mici odata ce noi vom creste mari.

Si ultima festivitate a fost a Sarei. Ea imi spusese cand este, eu am intrebat-o daca este si cu parinti, ea a strambat din nas, semn ca nu prea ar fi vrut sa fie si parintii in coasta ei 🙂 Dar odata ce dl diriginte a facut anuntul si oficial, pe grupul de parinti, ca ne asteapta la festivitatea de premiere, Sara nu a mai avut ce sa zica 🙂 Festivitatea era in clasa, astfel ca eu si sotul ne-am strecurat usor in spatele clasei. Ma uitam in jur si vedeam cat de putini parinti erau la aceasta festivitate… Ori copiii nu si-au vrut parintii acolo, ori parintii erau prea ocupati la job (ca sa nu zic dezinteresati), cert este ca au fost doar 5 parinti dintr-o clasa de 32 de copii… Si a inceput festivitatea… Dl diriginte a inceput cu mentiunile copiilor, de la ultima mentiune catre prima mentiune si apoi premiile 1, 2, 3. Si a inceput sa numeasca elevii. Rand pe rand striga note bune si copiii mergeau sa isi ia diploma si premiul. Noi, eu si sotul, stateam cuminti in banca noastra. Eu ma uitam, eram spectator, incercam sa nu procesez nimic, asta in contextul in care noi nu stiam note, copiii nu isi stiau notele si mediile, pentru ca unele fusesera incheiate peste noapte si nimeni nu stia care este ordinea, clasamentul in clasa. Ajunsesera la 8.90, Sara nimic. Apoi profesorul a subliniat ca acum trec la un alt nivel si a inceput sa spuna mentiunile cu nota 9 in clasa. Sara nimic. A spus cateva mentiuni, deja nota depasise 9.10. Eu nu procesam nimic. Sau nimic prea analitic pentru ca nu voiam sa fac nicio proiectie asupra Sarei (si sa nu iasa). Stiam ca Sara avea note bune, stiam ca este printre copiii buni din clasa, dar in contextul in care nici ea nu-si stia mediile finale, am zis ca nu e cazul sa ma crispez, ma bucuram de moment si atat, indiferent de rezultatul Sarei. Apoi dl diriginte a facut o introducere si mai cu aplomb, a spus ca acum schimbam un pic macazul si …. a anuntat-o pe Sara! Cu prima mentiune, cu nota 9.21. Va dati seama ce bucurie pe noi!! Cum spunea si Sara: eu, prima mentiune din clasa?? Adik a 4-a din clasa?? 🙂 A fost un moment deosebit si apoi mi-a fost ciuda ca nu am filmat, sa prind toate cuvintele de lauda ale domnului diriginte. Asa bucurie a fost pentru noi, mai ales pentru bucuria Sarei! Si pentru faptul ca am putut sa fim acolo, sa prindem live acele clipe deosebite. Sa fim printre cei 5 parinti care s-au bucurat live de reusita copilului. Chiar ii spuneam apoi Sarei: Sara, si tu care nu voiai sa venim la festivitate. Sa fi lipsit de la asa un moment deosebit??

Inainte sa plecam de la liceu l-am felicitat inca o data pe dl diriginte pentru modul deosebit cum s-a apropiat de copii, cat de frumos s-a organizat si intr-un singur an a facut cu copiii, cat nu a facut dna diriginta in toti anii din clasele 5-8. Au fost in excursii, la opera de 2 ori, la muzee, la expozitii de arta, la concursuri de fashion si arta, le-a facut copiilor cadou de Mos Nicolae, le-a facut cinste cu pizza inainte de Craciun, iar acum, la festivitate, dl diriginte ne-a asteptat pe toti cu ceva bun de mancare si de baut, precum si premii, carti si coronite pentru premianti, de care noi parintii nu am stiu, nu am contribuit, ceea ce inca o data mi se pare wow si ma face sa fiu impresionata de acest dl diriginte, care se poarta atat de frumos cu elevii lui. I-am multumit dlui diriginte pentru toata implicarea si pentru toate amintirile frumoase pe care le-a creat deja, doar intr-un an, cu copiii.

Acesta a fost calendarul nostru de evenimente la sfarsit de an scolar, cu bune si cu rele. Noroc ca cele bune au fost mai multe si de impact mai mare decat cele mai putin bune. Ba chiar ii spuneam Sarei ca odata cu festivitatea ei minunata m-am vindecat complet si de serbarea ratata de la gradi…:-)

Concluzia: nu e deloc usor sa fii parinte! 🙂 Dar e minunat!

Jun 25

Ce facem dupa examenele de Evaluare Nationala

Astazi este a doua zi de mari emotii pentru copiii si parintii copiilor de clasa a VIII-a, care au sustinut examenul de matematica. Sper doar ca au fost subiecte accesibile, cu care copiii sa ia note decente, pentru cei cu mici problemute la acest capitol, si note bune si foarte bune pentru cei care exceleaza la matematica.

Imi amintesc cat stres era pe noi anul trecut cand Sara a trecut prin acest chinuitor examen de Evaluare Nationala, cu toate examenele, intamplarile, pasii, procedurile ce trebuie bifate de-a lungul acestui luuuunggg proces, nu doar cu cele 2 examene punctuale de romana si matematica.

De maine va incepe o noua etapa de stres, de semne de intrebare, de teama de necunoscut, de “oare am facut bine?”, “oare ce nota o sa iau?”, “oare la ce liceu o sa intru? / oare intru la liceul dorit?”. Am fost si noi acolo! Si eu si Sara… Cu stresul, cu teama, cu intrebarile, unele rostite, altele de nerostit…

Dar va fi bine! Trebuie! Iar pentru asta parintii trebuie sa preia fraiele si sa fie foarte bine organizati!

Va urma partea de contestatii. Mare atentie cu contestatiile, pentru ca multe dintre acestea nu se solutioneaza in favoarea copilului. Aici copilul trebuie sa fie foarte cerebral, sa aiba puterea de a se autoevalua just si la sange si doar daca notarea nu este deloc conforma cu cea autoevaluata corect, atunci puteti merge cu incredere catre contestatii.

Dupa contestatii (daca este cazul), cand nota este finala, urmeaza greul. Parintii trebuie sa intre iar in actiune si sa stabileasca, impreuna cu copilul, care este lista de prioritati pe licee si sectii, si mai anume pe coduri. Ce sunt codurile acestea de care ne tot vorbea diriginta si de care nu aveam habar la inceput de clasa a VIII-a?? Sunt codurile claselor din licee. Fiecare clasa, indiferent de profil, real, uman, din fiecare liceu din Bucuresti sau din tara, are un cod anume si codurile acestea trebuie sa se regaseasca pe fisa dvs, a copilului, de inscriere pentru repartitia computerizata. Atentie cum completati aceste fise! Dupa examenele copiilor, care sunt foarte importante pentru ca ii asigura nota, adica elementul de “lupta” si de distinctie in fata altor copii, partea cu repartitia computerizata este la fel de importanta, daca nu cumva si mai importanta! O sa va intrebati probabil “cum asa”?? Ei bine, dupa ce stiti nota, dupa ce stiti “cu ce va luptati”, trebuie sa stiti “cum va jucati cartea (norocoasa)”. Si anume care sunt cele mai bune optiuni pentru nota obtinuta. La ce licee credeti ca va incadrati. Si cu o lista temeinic facuta, studiata si agreata de copil, veti merge la scoala sa completati fisa oficiala. Apoi va fi iar stresul maxim, pentru ca va urma “loteria liceelor”, dar odata ce v-ati facut temele cum trebuie, rezultatul trebuie sa fie unul bun si foarte bun.

Daca vreti sa vedeti cum m-am organizat eu cu Sara, mai jos va las micul meu ghid de navigare prin hatisurile hartiilor si al codurilor. In filmuletele mele puteti gasi lista noastra de licee, de coduri, cum am gandit la rece situatia si cum ne-am organizat. Cum am completat un model de fisa de inscriere pentru repartitia computerizata. Ce aveti de facut dupa ce copilul este declarat admis la liceu. Veti regasi si cateva recomandari de licee, cu detalii mai ample despre liceul pe care il urmeaza Sara (unde am informatii multe, clare si “calde, de la fata locului”).

Îl găsiți aici:
https://evaluare-nationala.codulcopiilordesucces.ro/evaluareanationala/curs

Eu, ca parinte, nu am stiut multe dintre informatiile importante din Evaluarea Nationala. Pe foarte multe le-am descoperit singura, lovindu-ma de ele, cu stresul aferent. Daca cineva mi-ar fi povestit toate lucrurile astea inainte, as fi fost foarte recunoascatoare! Astfel ca, daca pot ajuta macar cu o informatie un parinte aflat in mare stres, de ce nu? O fac cu mare drag! Informatia este cheia, clar! Si la licee, ca in orice alt domeniu 🙂

Mult succes, dragi copii! Si, mai ales, mult succes, dragi parinti! De dumneavostra depinde succesul copiilor, de modul in care va organizati! Va doresc rezultate excelente!

Jun 23

Evaluarea Nationala fara stres

Astăzi au fost mari emoții pentru copiii de clasa a VIII-a și pentru părinții, familia acestora! A început Evaluarea Națională! Dar sunt convinsă ca toți copiii sunt cât se poate de pregătiți și vor face față cu brio acestui prim examen! Mult succes, dragi copii! Și mulți nervi de oțel, dragi părinți! 

Eu însămi anul trecut eram în mari emoții cu Sara, care dădea examenul la limba română… Mari emoții, mare stres! Tocmai în acest sens, pentru a mai ușura din acest stres, am creat un mic program, un pachet de câteva filmulețe, în care povestesc ce am făcut noi, cum a fost pentru noi experiența de Evaluare Națională. Pentru ca după ce vor da copiii examenele, va începe cu adevărat bătălia liceelor! În funcție de nota obținută va trebui să știți cum să vă organizați. În filmulețele mele veți găsi info si sprijin despre: contestații, autoevaluare, codurile liceelor, lista noastră cu liceele de interes, model de fișă de înscriere completată în vederea repartiției computerizate, recomandări licee etc.

Vă las mai jos o scurtă prezentare, dacă este de interes pentru voi:

Un ghid video esențial pentru părinți și elevi de clasa a VIII-a: “Evaluarea Nationala fara stres”

De Cristina Niculescu, subsemnata, creatoarea seriei de cărți de povești pentru copii Codul Copiilor de Succes, mamă și autoarea acestui curs video dedicat uneia dintre cele mai importante decizii din viața unui copil: alegerea liceului.

De prea multe ori ne concentrăm exclusiv pe notă, pe examen, pe stres. Dar adevărata provocare vine DUPĂ Evaluarea Națională:
– Cum alegem liceul potrivit?
– Cum completam corect fisa de repartitie computerizata?
– Care este ordinea optima a codurilor liceelor?

Am creat acest ghid video pentru a oferi claritate, structură și sprijin într-un moment care poate fi copleșitor.

🎥

 Totul este explicat clar, în video-uri scurte și ușor de urmărit – atât pentru părinți, cât și pentru copii.

🔗

 Îl găsiți aici:
https://evaluare-nationala.codulcopiilordesucces.ro/evaluareanationala/curs

 Dacă nu este pentru voi, poate este exact ce are nevoie un prieten. Vă rog să dați mai departe dacă simțiți că poate ajuta. 

💙

Oct 2

Testimonial Cristina Donovici

Pana va fi salata gata, pardon, am vrut sa spun pana va fi gata cartea a doua, “Salata magica de fructe”, nu ma pot abtine si va voi dezvalui testimonialele ce apar pe coperta de final a cartii. Si pentru a nu fi cu suparare, le voi enumera in ordinea numerelor de pe tricou.

Prima doamna care a raspuns “Prezent!” la solicitarea mea pentru un testimonial a fost Cristina Donovici, la randul sau autoare de povesti pentru copii. Cristina nu numai ca este un autor de succes, cu multe carti publicate si adorate de copii, dar este si un OM minunat, cald si de pus pe rana!

Si cum am fost onorati sa o avem pe Cristina invitata la prima noastra lansare, la prima carte din colectia Codul Copiilor de Succes, echipa de creatie s-a folosit de pozele din palmares pentru a transpune testimonialul ei intr-un scurt filmulet. Speram sa va placa!

Si pentru ca video-ul se deruleaza cu rapiditate, las aici, pentru posteritate si scriptul testimonialului:  “«Salata magică de fructe» este povestea ideală pentru o zi ploioasă sau friguroasă! Atenție, e contagioasă! După lectură, vă garantăm o oră – două de distracție savuroasă, împreună cu copiii, urmând întocmai instrucțiunile din carte! Vă invităm la o porție sănătoasă de poveste! Poftă bună!” – Cristina Donovici, Autor cărți pentru copii, seria “Poveștile Cristinei”.

Cristina, iti multumesc foarte mult!